Tatăl meu a fost un zeu
decăzut, puțind a vin și tutun.
Din carne pură, dârz și rece,
ca ipsosul, fără țel, nebun.
A iubit cu mintea și cu sufletul,
dar femeia, sufletul său, a pierit,
într-o zi de vară, când arșița cruntă
a părut mai rece ca piatra.
Nu...
Ba da, zeul s-a frânt
ca un boț de pâine uscată,
Și mirosul de tutun și de vin,
l-a învăluit, martirizat.
Acum, sângele său fără culoare
s-a scurs în pământ, și-a devenit umbră.
Miroase a humă și a ploaie pe asfalt,
o lume în care doar moartea pare vie.
